Luni, 20 aprilie

TÂNĂRUL ABSALOM ESTE ÎN PACE?

Împăratul a zis lui Cuşi: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Cuşi a răspuns:
„Ca tânărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică
împotriva ta ca să-ţi facă rău!” Atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia
de sus a porţii şi a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul
meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!”
(2 Samuel 18:32-33)

Rar se face referire la David ca tată. Ce dragoste profundă față de Absalom și
câtă preocupare a arătat pentru siguranța acestui fiu rebel, care a provocat un
război civil! Unul dintre cele mai dramatice episoade ale istoriei lui David a fost
momentul când Absalom a ridicat armele împotriva tatălui său. Cel mai valoros
războinic al lui Israel a trebuit să fugă plângând, atacat de un fiu răzvrătit! Înainte
de luptă, David le-a poruncit generalilor săi: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă
de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!” (2 Samuel 18:5). Însă lucrurile nu
s-au petrecut astfel. Absalom a murit în luptă de mâna lui Ioab, generalul armatei
lui David. Întotdeauna va exista un Ioab rece, calculat, judecător neînduplecat și
fără milă, care nu va ține cont de durerea pe care ne-o produc problemele copiilor
noștri. Când solii au venit să îi dea împăratului vestea cea rea, pentru rege singurul
lucru care conta era viața fiului său. Și când a aflat că e mort, a fost de neconsolat
până acolo încât „în ziua aceea, biruinţa s-a prefăcut în jale pentru tot poporul”
(2 Samuel 19:2).
Trăiesc copiii noștri în pace? Au pace tinerii noștri? Adevărul este că tineretul
adventist este partea din poporul lui Dumnezeu cea mai vulnerabilă la atacurile Satanei.
În Plângerile lui Ieremia, pierderea tinerilor poporului este un semn de durere
și ruină: „Vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie. […] Fecioarele
şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie” (Plângeri 1:18; 2:21). Însă există speranță, căci
Îngerul Domnului, pe când vorbea cu Zaharia, spune unui alt înger: „Aleargă de
vorbeşte tânărului acestuia” (Zaharia 2:4). Prin aceste cuvinte, tineretul este implicat
în restaurarea mesianică a Ierusalimului. Știm că Isus ne iubește copiii. Și cea mai
încurajatoare promisiune pe care o primim, ca părinți care, la fel ca David, am plâns
pentru copiii noștri, este cea oferită în Isaia, în mesajele mesianico-escatologice ale
cărții lui: „Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi mare va fi propăşirea fiilor tăi”
(Isaia 54:13).
Să ne rugăm astăzi Domnului pentru tinerii din biserica noastră.