Joi, 23 aprilie ESTE AICI UN BĂIAT

Joi, 23 aprilie ESTE AICI UN BĂIAT

Posted on by Vesti Evanghelia

Joi, 23 aprilie

ESTE AICI UN BĂIAT

Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: „Este aici
un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la atâţia?”
(Ioan 6:8-9)

Se întâmpla în luna martie, într-un minunat loc înverzit de pe malul de est al
Mării Galileei. La orizont, către nord, se vedeau vârfurile înzăpezite ale muntelui
Hermon. Totul era frumos și liniștit. Dar odihna pe care o căutau Isus și
ucenicii s-a încheiat brusc odată cu sosirea a mii de oameni, veniți de peste tot.
Isus S-a ocupat de ei cu cea mai mare grijă de-a lungul întregii zile, până s-a făcut
târziu. Ucenicii I-au cerut Domnului să trimită oamenii să își cumpere de mâncare.
Dar El le-a răspuns: „Dați-le voi să mănânce.” Noi? Ce ironie! Cum? Ce? Aveau
doar două sute de dinari în pungă și erau insuficienți pentru a cumpăra pâine ca să
hrănească o mulțime. Atunci a apărut Andrei cu un băiat care era dispus să împartă
cele cinci pâini și doi pești pe care îi avea. Acest băiețel a lăsat tot ce avea în mâinile
Învățătorului. Isus a binecuvântat alimentele, le-a împărțit și le-a dat ucenicilor
pentru ca ei să le distribuie asistenței. Copilul a fost martorul acestui miracol. Ce
minune! Conținutul trăistuței lui a servit ca hrană pentru mai mult de cinci mii de
persoane și resturile au umplut douăsprezece coșuri. Nimic nu s-a pierdut!
Da, iată că un băiețel L-a scos pe Isus din încurcătură, la fel ca și pe ucenicii
dezorientați de-a binelea. Mulți oameni cred că nu trebuie să se țină cont de copii
și de tineri la evenimentele notabile și cu atât mai puțin să le fie încredințate
responsabilități care au o anumită importanță. Dar Isus nu a gândit așa. El Însuși
a început să ia parte la „lucrările Tatălui Său” pe când avea doar doisprezece ani.
A făcut minuni importante pentru copii, i-a binecuvântat pe micuții aduși la El de
mamele lor, mustrându-i pe ucenicii care voiau să îi îndepărteze. Și la intrarea Sa
triumfală în Ierusalim a fost primit de mulți tineri care au strigat în templu: „Osana,
Fiul lui David”, favorizând indignarea conducerii sacerdotale evreiești (Matei 21:15).
Relatarea despre înmulțirea pâinilor și a peștilor ne amintește importanța copiilor
și tinerilor care pun tot ce au la dispoziția lui Isus, importanța a ceea ce sunt și
pot deveni prin Providența divină. Înțeleptul a spus cu mult timp în urmă: „Copilul
lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană” (Proverbele
20:11).
Și noi putem lăsa la dispoziția lui Isus tot ce avem mai bun. Și El va înmulți toate
acestea pentru a binecuvânta viețile multor oameni

Miercuri, 22 aprilie PASTORE, DVS. MĂ VEŢI CUNUNA!

Miercuri, 22 aprilie PASTORE, DVS. MĂ VEŢI CUNUNA!

Posted on by Vesti Evanghelia

Devotionalul de dimineata

Miercuri, 22 aprilie

PASTORE, DVS. MĂ VEŢI CUNUNA!

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze
şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
(Proverbele 22:6)

La Colegiul Adventist din Sagunto exista o tradiție frumoasă. La sfârșitul fiecărui
an școlar, se celebra o ceremonie de botez în aer liber, în baptisteriul exterior
săpat în stâncă, între pini și arbori de carob, înconjurat de flora mediteraneeană
de plante aromatice: cimbru, rozmarin și lavandă.
La sfârșitul anului academic 1983, grupul de candidați la botez era numeros.
Dintre ei făcea parte și Cristina, o fată de unsprezece ani. Era fiica unor angajați ai
colegiului și îmi ceruse cu insistență ca eu să fiu cel care o botează. Era o fetiță veselă,
spontană, plină de viață, inteligentă și pioasă. La ieșirea din apa botezului, în tunica
udă leoarcă și cu părul negru căzându-i pe spate, Cristina, emoționată de ceea ce
tocmai realizase, m-a privit cu o figură inocentă care exprima o fericire imensă. Și,
toată numai zâmbet, îmi zise cu o anumită candoare, nelipsită totuși de siguranță:
„Pastore, dvs. mă veţi cununa.” Au trecut șaisprezece ani și fetița Cristina a crescut.
Și-a terminat studiile universitare și își practica profesia de învățătoare într-o
școală publică din oraș. Era o membră activă și responsabilă a bisericii locale. A
făcut cunoștință cu Gerson, un tânăr adventist de la biserica din Barcelona, cu care
s-a logodit și urma să se căsătorească. Într-o dimineață din ianuarie 1999, telefonul
a sunat în biroul meu din Berna, Elveția, și o voce de femeie mi-a spus în spaniolă:
„Pastore, sunt Cristina. Mă căsătoresc.” Şi i-am căsătorit chiar în locul unde ea făcuse
legământ cu Domnul prin botez. Acolo, familia, prietenii, frații și pastorul care a
botezat-o fuseseră cu toții martori ai jurămintelor de dragoste și de sfânt angajament
față de Dumnezeu, Dumnezeul copilăriei și tinereții ei.
Textul din această dimineață este o poruncă divină însoțită de o făgăduință minunată.
Educația creștină dată în primii ani în cămin, la biserică și la școală lasă
urme de neșters în sufletul copiilor și tinerilor noștri. Lucrarea mântuitoare pe care
o realizează părinții și educatorii primește o binecuvântare specială din partea lui
Dumnezeu, care o însoțește și o face roditoare. Și, cu toate că timpul trece, cu toate
că roata vieții se tot învârte și circumstanțele personale se schimbă, „obiceiurile
corecte, virtuoase și hotărâte luate în tinerețe vor modela caracterul și, ca regulă
generală, vor marca direcția de conduită a individului pe tot parcursul vieții sale”
(Semnele timpului, 11 octombrie 1910).
Ați semănat sămânța bună a Evangheliei în inima vreunui copil? Mai devreme
sau mai târziu, ea va produce un fruct suculent

Duminică, 12 aprilie GHEDEON ŞI CEI TREI SUTE DE OAMENI AI SĂI

Posted on by Vesti Evanghelia

Duminică, 12 aprilie

GHEDEON ŞI CEI TREI SUTE DE OAMENI AI SĂI

Şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui
şi voi da pe Madian în mâinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.”
(Judecătorii 7:7)

Când a sosit momentul luptei cu madianiții, Ghedeon a primit porunca de a
selecta oamenii de arme. Cei cărora le-a fost frică sau care au îngenuncheat
ca să bea apă au fost excluși. Au mai rămas apoi doar trei sute de oameni înarmați
cu trompete și urcioare cu torțe aprinse înăuntru. La miezul nopții, împărțiți în
trei, trebuiau să ia cu asalt tabăra madianită din trei puncte strategice diferite. În
momentul când s-a dat semnalul, au sunat din trompetă, au spart urcioarele și au
scos torțele, strigând toți deodată: „Pentru Domnul și pentru Ghedeon!” Surpriza
și agitația au fost de proporții în rândul madianiților, așa încât s-au ucis între ei.
De ce a recurs Domnul la aceste mijloace pentru a reduce contingentul de soldați
israeliți? Comentariul următor aduce lumină: „Caracterul este adesea pus la încercare
prin mijloacele cele mai simple. Aceia care în timp de primejdie au fost lacomi
să-și satisfacă nevoile nu sunt oamenii pe care te poți sprijini la vreme de nevoie.
[…] Bărbații aleși de El au fost acei câțiva care n-au îngăduit ca nevoile proprii să-i
împiedice de la împlinirea datoriei. Cei trei sute de bărbați aleși nu numai că aveau
curaj și stăpânire de sine, dar erau și bărbați ai credinței. Ei nu se mânjiseră cu închinarea
la idoli. Dumnezeu putea să-i călăuzească și, prin ei, să-l salveze pe Israel.
Succesul nu depinde de număr. Dumnezeu poate să salveze atât printr-un număr
mic, cât și printr-un număr mare” (Patriarhi și profeți, p. 518).
Ghedeon nu ocupa un post proeminent în Israel. După cum el însuși îi spunea
Îngerului Domnului, era „cel mai mic din casa tatălui său”. Dar era un om sincer, de
o valoare enormă, care a riscat să demoleze altarul pe care familia lui îl ridicase lui
Baal. Un om umil, dispus să nu se încreadă în el însuși, ci în Dumnezeu. Fără arme
convenționale, cu o armată restrânsă, punând în practică o strategie stabilită de Cel
Veșnic, Ghedeon și cei trei sute de războinici au obținut un triumf nebănuit.
„Dumnezeu nu alege întotdeauna pentru lucrarea Sa oameni cu talente deosebite,
ci îi alege pe aceia de care Se poate servi mai bine (Proverbele 15:33). Domnul
poate să lucreze cel mai bine prin aceia care sunt cei mai conștienți de lipsa lor de
putere și care se încred în El, în calitatea Sa de conducător și izvor al puterii lor.
El vrea să-i facă puternici, unind puterea Sa cu slăbiciunea lor, și înțelepți, unind
înțelepciunea Sa cu neștiința lor” (Patriarhi și profeți, p. 520).
Începând de acum, când ne simțim slabi și incapabili să biruim, să Îl lăsăm pe
Domnul să ne facă puternici și să ne conducă viața.

Sâmbătă, 11 aprilie MERGI CU PUTEREA PE CARE O AI!

Posted on by Vesti Evanghelia

Sâmbătă, 11 aprilie

MERGI CU PUTEREA PE CARE O AI!

Domnul S-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai
şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian. Oare nu te trimit Eu?”
(Judecătorii 6:14)

Trecuseră șapte ani de când amaleciții și madianiții oprimau poporul Israel. Le
furau recoltele, le distrugeau locuințele și le ucideau tinerii. Cu fiecare zi ce
trecea, israeliții erau mai săraci. Fără o bună organizare, se simțeau fără apărare în
fața unei armate bine antrenate. Disperați, au ridicat glasul către Dumnezeu pentru
a-I cere ajutorul. Aveau nevoie de un conducător. Dumnezeu îl reperase deja.
Era vorba de Ghedeon, care „plănuia în mintea lui cum s-ar putea frânge jugul
asupritorului” (Patriarhi și profeți, p. 515).
Biblia prezintă un dialog între Îngerul Domnului și Ghedeon (Judecătorii 6:11-
16), care este, de fapt, un dialog între Dumnezeu și poporul Său oprimat, o expresie
a gândirii credinciosului aflat în momente de incertitudine și nesiguranță. Și, mai
mult, reprezintă reflecția rezultată din confruntarea dintre porunca imperioasă a
lui Dumnezeu și credința oscilantă care tinde să Îl evite. Inima dialogului se află
în versetul 14 și conține patru idei diferite: Dumnezeu îl interpelează pe Ghedeon
(„Domnul S-a uitat la el şi a zis”), îi dă o poruncă cu caracter urgent („izbăveşte pe
Israel din mâna lui Madian”), îl face să își dea seama de puterea pe care o are („du-te
cu puterea aceasta pe care o ai”) și îi face o promisiune („oare nu te trimit Eu?”).
Dumnezeu nu rămâne niciodată surd la luptele noastre interioare. Ne privește
și vrea să fie interlocutorul nostru personal. Destul de des, răspunsul Său este o
poruncă: „Du-te!” Este un fel de imbold dat voinței noastre, paralizată de apatie sau
neputință, un stimul și o promisiune față de sentimentele noastre de dezamăgire.
„Du-te cu puterea aceasta pe care o ai”, ne îndeamnă El. Dar care este puterea noastră?
Puterea noastră se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu, această sabie cu două
tăișuri, pe Evanghelia veșnică, această putere a lui Dumnezeu de a mântui, pe Isus
Hristos, care este Dumnezeu în și cu noi, pe puterea harului care ne reabilitează și ne
transformă, pe preafericita speranță care luminează prezentul și viitorul și pe Duhul
Sfânt, care ne face capabili și ne susține.
Dumnezeu ne garantează conducerea și ajutorul Său. Ne spune că luptele noastre
sunt ale Lui, că jocul este dirijat de El, care construiește strategia de urmat, garantându-
ne victoria finală. Suntem tentați să credem că nu stă în puterea noastră să facem
ceva pentru Dumnezeu? Să nu ne înșelăm. Pentru El, fiecare este un element fundamental
care să proclame Cuvântul Său în vremurile de azi. Să acceptăm chemarea
Lui și să fim deciși să Îi urmăm indicațiile.
Soarele apune: B 19:55, CT 19:45, IS 19:53, MS 20:04, SM 20:13, DJ 20:04, AR 20:17

Vineri, 10 aprilie CERUL A LUPTAT ÎMPOTRIVA LUI SISERA

Posted on by Vesti Evanghelia

Vineri, 10 aprilie

CERUL A LUPTAT ÎMPOTRIVA LUI SISERA

Din ceruri se luptau, de pe cărările lor, stelele se luptau împotriva lui Sisera,
Pârâul Chison i-a luat, pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison!
Suflete, calcă-n picioare pe viteji!
(Judecătorii 5:20-21)

Barac s-a ridicat și a răspuns apelului Deborei: „Du-te, îndreaptă-te spre Muntele
Taborului şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii
lui Zabulon; voi trage spre tine, la pârâul Chison, pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin,
împreună cu carele şi oştile lui, şi-l voi da în mâinile tale” (Judecătorii 4:6-7).
Barac a mobilizat o armată și s-a așezat în linie de bătaie. Lupta a avut loc într-una
dintre cele mai strategice zone din toată geografia Palestinei, aproape de defileul
Carmelului, în câmpia Izreel, la picioarele lui Meghido, loc de război consacrat.
Barac nu a pretins că se poate lupta în câmpie, unde cele nouă sute de care de
fier ale lui Sisera ar fi fost un mare pericol. Așa că a urcat pe versantul Taborului,
alături de oamenii lui, pentru a aștepta acolo porunca lui Dumnezeu. Pârâul Chison
traversează câmpia Izreel, dar aduce foarte puțină apă. Carele lui Sisera aveau un
loc perfect de manevră în imediata apropiere a muntelui, putând să traverseze ușor
apele joase ale Chisonului superior, etalându-și puterea înaintea israeliților. Dar nici
Debora și nici Barac nu s-au lăsat intimidați. Au așteptat, în schimb, intervenția divină.
Din senin, nori grei și întunecați au apărut pe cer și au turnat torențial împrejurul
Taborului și în câmpie. Chisonul s-a revărsat și terenul a devenit impracticabil
pentru mașinile de război ale lui Sisera, ducând la vale carele și caii care nu se împotmoliseră.
Atunci israeliții au coborât de pe Tabor cavaleria ușoară, i-au încercuit
și i-au învins.
După luptă, Debora și Barac au cântat: „Din ceruri se luptau, de pe cărările lor,
stelele se luptau împotriva lui Sisera. Pârâul Chison i-a luat” (Judecătorii 5:20-21).
Cum sunt bătăliile pe care le ducem pentru Cel Veșnic? Cum vor fi cele care ne
așteaptă în aceste vremuri dificile? Să urmăm poruncile pe care Domnul le-a dat poporului
Său prin Cuvântul Său și să luptăm uniți, spre deosebire de Israel, ale cărui
triburi nu au ieșit toate la luptă (Judecătorii 5:20-21). Așa cum îi spunea Winston
Churchill unuia dintre opozanții săi: „Suntem atât de puțini, inamicii sunt atât de
numeroși, cauza noastră este atât de mare, încât nu ne putem permite să manifestăm
slăbiciune.” Cu providența lui Dumnezeu alături, „vom face mari isprăvi; El va zdrobi
pe vrăjmaşii noştri” (Psalmii 108:13).
Dumnezeu vrea să ne folosească astăzi ca agenți eliberatori ai celor care suferă
din cauza păcatului. Pregătiți-vă să vedeți puterea cerului în acțiune.
Soarele apune: B 19:54, CT 19:43, IS 19:51, MS 20:03, SM 20:10, DJ 20:03, AR 20:15

Aer

Posted on by Vesti Evanghelia
Chemati Pentru a Vesti Evanghelia - Carti crestine, biblie, dieta, sanatate - Ultima avertizare pentru lumea noastra - aer

AERUL 

Aerul este întaia necesitate a vieții . Se poate trai mai multe zile fâră hrană si câteva zile fâră apa , însă numai câteva momente fâră aer ” . ” Sănătatea întregului corp depinde de funcționarea sănătoasa a organelor respiratorii ” . În medie , omul adult inspiră cam 1 / 2 Litru de aer , Daca respiră cam de 14/minut el primeste 6,5 Litri aer / minut . Plămânii inspira circa 16,8 pana la 28 de metru cub de aer zilnic . Capacitatea a 2 plămâni medii e de 3 Litri de aer . Dacă în fiecare inspirație este schimbat numai ceva mai puțin de 1/2 Litru , înseamnă că în plămâni rămâne o mare cantitate de aer uzat . ”Pentru a avea un sange bun , trebuie să respiram bine , înspirație adâncă, deplină , a aerului curat care umple plămânii cu oxigen , purifică sângele . O bună respirație liniștește nervii , stimulează pofta de mâncare , îmbunătațește digestia și produce un somn sănătos , înviorător . Sfaturi simple dar importante legate de folosirea aerului – binecuvantarea Cerului – Practică respirația profundă ( 10 respirații profunde de 2-3 ori /zi , în special daca ești bolnav , obosit , nervos , stresat sau dacă te doare capul ) – Nu lăsați nimic stricat să polueze aerul din jurul casei – Nu folosiți căldura focului deschis care poate contamina aerul
– Evitați sa respirați gazele de eșapament , de țigară , sprayuri otrăvitoare , naftalină , ele otravesc plămânii si distrug sistemul nervos – Dormitoarele trebuie sa fie aerisite zilnic – Alegeți să locuiți în zone nepoluate cu păduri în apropierea casei – Plimbațivă des prin păduri ” Fiecare respirație , fiecare bătaie a inimii reprezintă o dovadă a grijii Aceluia în care trăim , ne mișcam și ne aflam ființa ”

Odihna

Posted on by Vesti Evanghelia
Chemati Pentru a Vesti Evanghelia - Carti crestine, biblie, dieta, sanatate - Ultima avertizare pentru lumea noastra - Odihna

ODIHNA 

” Fiecare centru nervos – Fiecare celulă , de fapt – este o baterie care acumuleaza, activitatea descarcă această baterie . În timpul somnului această baterie este re-încărcată . Aceasta nu este o metafora, este un fapt fizic real . Aproape o treime a vieții este petrecută in somn ; dacă dormim aproximativ 8 / 24 aceasta inseamna ca am dormit 20 de ani cand avem varsta de 60 de ani . Un somn bun este necesar ca remediu in orice boală . Somnul adânc ,odihnitor vă poate ajuta in mare măsura la controlarea nivelului de stres și la reducerea pe termen lung al riscului unor boli cronice . Lipsa de somn este un factor stresant , afectează sănătatea fizică si mentală , scade capacitatea imunitară . Iată câteva efecte ale oboselii asupra vieții noastre : – Mintal – Afectarea negativă a memoriei – Emoțional – Frustrare și irascibilitate – Pruductivitatea – Mai puțina inițiativă și scăderea eficienței – Siguranța – Scade atenția , judecata devine neclară , accidentele apar mai usor – Sanătate – Imunitate scăzută ți fond propice pentru diverse boli . Studii Americane și din alte țari arată că milioane de oameni au problema cu oboseala Care sunt cauzele oboselii ? Cele mai frecvente sunt : Munca sau efortul fizic îndelungat , munca sau solicitarea intelectuală îndelungata și somnul insuficient. Rețetă pentru odihnă bună : -Culca-te seara cu 2 ore înainte de miezul nopții , ai nevoie de un pat comod , o camera bine oxigenată , cu liniște deplină si întuneric în cameră pentru a se putea produce hormonul melatonina – hormonul refacerii .
În funcție de vârstă , necesitatea medie de somn / zi este de 7 – 9 ore . – Odihnește-te o zi in fiecare saptamână . Biblia ne spune ca ziua a saptea , sâmbâta , a fost conceputa ca o zi de odihnă fiind o mare binecuvantare pentru om . AERUL

Imi voi construi un templu si voi locui in mijlocul lor

Posted on by Vesti Evanghelia

Devotionalul de dimineata

02-aprilie-2020

Imi voi construi un templu si voi locui in mijlocul lor

Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.
Exodul 25:8

Domnul a poruncit construirea unui templu. Să fi fost asemănător cu templul lui Amon din Karnak, dotat cu o minunată sală hipostilă? Sau cu cel din Deir el-Bahari, construit pentru regina Hatshepsut, mama adoptivă a lui Moise? Nicidecum! Modelul sanctuarului israelit din deșert a fost „al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul”, al „lucrurilor cereşti”, incinta sacră fiind nimic mai mult decât „un chip și o umbră”.

În urmă cu câțiva ani am vizitat Egiptul. Îmi amintesc cu ce surpriză ca să nu spun stupoare, am intrat, conduși de ghidul nostru, în complexul sacru din Karnak, în sancta sanctorum, locul preasfânt din templul acesta. Era un cub perfect, unde i se aducea închinare zeului creator Min, o mică statuetă falică, aflată în interiorul unui soi de tabernacul. Am văzut reprezentați în frescele murale și îngeri, asemănători heruvimilor ocrotitori de pe capacul chivotului, care își acopereau picioarele cu aripile. Este evident că Domnul, îngăduitor într-o anumită măsură față de contextul cultural, i-a permis lui Moise să reproducă elemente împrumutate din templele egiptene, dar purificate.

Deși locuirea lui Dumnezeu printre oameni, cea reală, adevărată, a fost întruparea lui Isus-Hristos (Ioan 1:14), sanctuarul israelit a constituit tipul acestei manifestări: lumina din shekinah dintre cei doi îngeri ai chivotului era o reprezentare vie a prezenței divine; lămpile aprinse ale sfeșnicului cu șapte brațe simbolizau lumina Duhului Sfânt care iluminează poporul; pâinile pentru punerea înainte Îl reprezentau pe Isus, Pâinea vieții; sângele jertfelor de ispășire și preoții reprezentau sângele lui Hristos oferit pe cruce și Isus în rolul Său de preot. Sanctuarul israelit, mărturia vie a mântuirii în Vechiul Testament, a fost o minunată parabolă profetico-mesianică a slujirii lui Isus și a planului de mântuire din Noul Testament. Este motivul pentru care ciudata sărbătoare a Zilei Ispășirii, cu toată semnificația ei escatologică, era și o reprezentare a sfârșitului, a judecății de cercetare și a ultimului act de mijlocire al Mântuitorului în ceruri, înainte de venirea Sa.

Iată de ce fiecare credincios este aici, jos, un sanctuar, un templu al Duhului Sfânt prin care îi aduce închinare lui Dumnezeu în duh și în adevăr, o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu, care Îl aduce pe Hristos, viața și crucea Lui, în viaţa noastră.

Ne dorim ca Domnul să locuiască astăzi în viața noastră? Acest lucru este posibil dacă Îi deschidem ușa inimii.

Caleb a manifestat alt spirit

Posted on by Vesti Evanghelia

Devotionalul de dimineata

1 aprilie 2020

Caleb a manifestat alt spirit

Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh
şi a urmat în totul calea Mea,
îl voi face să intre în ţara în care s-a dus,
şi urmaşii lui o vor stăpâni.
Numeri 14:24

Exodul și intrarea în țara promisă s-ar fi putut petrece cu patruzeci de ani mai devreme dacă cele douăsprezece iscoade care au explorat teritoriul Canaanului ar fi avut atitudinea lui Iosua și a lui Caleb. Întorși la Cades-Barnea, au adus adunării roade din misiunea lor de recunoaștere, odată cu cele două rapoarte (Numeri 13:3-14,38). Ellen White face următoarea paralelă între exod și peregrinarea bisericii în lumea noastră: „Cei patruzeci de ani de necredință, murmurare și răzvrătire au ținut Israelul din vechime în afara Canaanului. Aceleași păcate au amânat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc. Făgăduințele lui Dumnezeu nu au dat greș în niciuna dintre cele două situații” (Evanghelizare, p. 661).

Ce fusese diferit la atitudinea lui Iosua și a lui Caleb? Cel dintâi contrast între ei și celelalte zece iscoade constă în credința primilor, față de necredința celor din urmă. Necredința duce la uitarea minunilor pe care Dumnezeu le făcuse în favoarea lui Israel (Numeri 14:11), precum și la o continuă nemulțumire față de Tatăl ceresc (Numeri 14:3), dând naștere pesimismului, disperării, încăpățânării, criticilor la adresa conducătorilor și ideii nebunești de a se întoarce în Egipt (Numeri 14:1-4). Credința celor doi, Iosua și Caleb, nu a închis ochii în fața circumstanțelor complexe ale exodului. Nu a fost nici irațională, nici îndrăzneață, ci mai degrabă sinceră și obiectivă. În loc să genereze nesupunere, ea a fost un izvor de curaj, de absolută încredere în Providență (Numeri 14:5-9).

Al doilea contrast între cele zece iscoade și Iosua și Caleb implică loialitatea. Cei dintâi nu au fost credincioși față de Dumnezeu în căile lor. Iosua și Caleb, dimpotrivă, L-au urmat întotdeauna pe Domnul (Numeri 32:11-12).

Cel de al treilea contrast reiese din consacrarea, abnegația și spiritul de sacrificiu al celor doi tineri. Cuvântul „noi” apare de nouă ori în raportul celor zece iscoade, pe când Iosua și Caleb se uită pe ei înșiși pentru a pune tot ce aveau la îndemână în slujba poporului lui Dumnezeu.

În cele din urmă, cele zece iscoade și poporul care le urma au vrut să îi ucidă pe Iosua și Caleb (Numeri 14:10). Violența criminală pe care au manifestat-o contrastează cu spiritul de solidaritate și de unitate manifestat de Iosua și Caleb în timpul celor patruzeci de ani.

La fel ca Iosua și Caleb, și noi putem să adoptăm azi o atitudine diferită de pesimismul dominant al societății actuale și să Îl recunoaștem pe Dumnezeu înainte de toate.