Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe, cine este întinat să se întineze şi mai departe, cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe! (Apocalipsa 22:11)

Toţi aceia care îşi vor avea numele scrise în cartea vieţii trebuie ca acum, în cele câteva zile ale încercării lor care au mai rămas, să-şi smerească sufletele înaintea lui Dumnezeu, părându-le rău de păcatele săvârşite. Trebuie să aibă loc o profundă şi credincioasă cercetare a inimii. Spiritul uşuratic, nutrit de atât de mulţi dintre cei ce mărturisesc a fi creştini, trebuie părăsit. Îi aşteaptă un război teribil pe toţi aceia care vor să supună tendinţele rele ce se luptă pentru supremaţie. Lucrarea de pregătire este o lucrare personală. Noi nu suntem mântuiţi în grup. Curăţia şi credincioşia unuia nu vor compensa lipsa acestor calităţi la altul. (…) Fiecare trebuie pus la probă şi găsit fără pată sau zbârcitură sau altceva de felul acesta.

Solemne sunt scenele legate de încheierea lucrării de ispăşire. Foarte importante sunt mizele aici. Acum judecata are loc în Sanctuarul de sus. (…) în prezenţa de temut a lui Dumnezeu, viaţa noastră trebuie să vină la judecată. (…)

Când judecata de cercetare se încheie, destinele tuturor vor fi hotărâte pentru viaţă sau moarte.Timpul de probă se termină cu puţin înainte de apariţia Domnului pe norii cerului. (…)

Primejdioasă este situaţia acelora care, obosiţi să mai vegheze, se întorc către atracţiile lumii. În timp ce omul de afaceri este absorbit de urmărirea câştigului, în timp ce iubitorul de plăceri urmăreşte satisfacerea lor, în timp ce fiica modei îşi aranjează podoabele, se poate ca în acel moment Judecătorul întregului pământ să pronunţe sentinţa: „Cântărit în cumpănă şi găsit prea uşor” (Daniel 5:27). (Review and Herald, 9 noiembrie 1905)

În linişte şi pe nesimţite, ca şi hoţul de la miezul nopţii, va veni şi ora decisivă care marchează fixarea destinului fiecărui om, retragerea finală a milei, oferită oamenilor vinovaţi. „Vegheaţi dar… ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind” (Marcu 13:35-36). (Review and Herald, 9 noiembrie 1905)