Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. – Ioan 1:14

Paul Harvey Aurandt (1918–2009), cunoscut ca Paul Harvey, a fost un prezentator de radio pentru ABC Radio Networks. De fiecare dată pe 25 decembrie, la ora 12 la amiază, el obişnuia să repete parabola lui modernă de Crăciun: „Bărbatul şi păsările.” Ea relatează povestea unui bărbat care nu credea în taina întrupării despre care se vorbea de obicei în perioada Crăciunului. Pentru a nu se simţi un ipocrit, el a rămas acasă în acea seară de Crăciun, în timp ce familia lui a mers la biserică.

La scurt timp după ce familia a plecat, a început să ningă. În timp ce citea ziarul, bărbatul a auzit câteva sunete zgomotoase. La început a crezut că cineva arunca cu bulgări de zăpadă în geamul de la sufragerie. Dar curând a văzut un stol de păsări care se izbeau disperate de geam. Încercând să le ofere păsărilor un adăpost cald, bărbatul a deschis larg uşa de la hambar şi a aprins lumina. Dar păsările nu au intrat. Aşa că s-a grăbit în casă, a pregătit firimituri de pâine, apoi a ieşit afară şi le-a presărat pe zăpadă, trasând calea până la adăpostul luminat. Apoi a încercat să prindă păsările, dar nici aşa nu a avut succes.

În cele din urmă şi-a dat seama că în loc să atragă păsările, el le speria şi le făcea să fie confuze. Atunci s-a gândit: „Dacă aş putea să fiu şi eu o pasăre şi să mă amestec printre ele, să vorbesc limba lor. Atunci nu le-ar mai fi frică. Apoi le-aş putea arăta calea către hambarul unde ar fi în siguranţă, dar ar trebui să fiu una de-a lor ca să mă poată vedea şi auzi, să mă poată înţelege.” În acel moment s-a auzit bătaia clopotului de la biserică, aducând vestea bună a Crăciunului. Atunci a înţeles el taina întrupării lui Hristos, şi anume că „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr” pentru mântuirea noastră (Ioan 1:14).

Taina întrupării înseamnă mult mai mult decât că Hristos S-a făcut om! Dând pe Fiul Său, Dumnezeu „a dăruit tot cerul în acest unic dar. Viaţa, moartea şi lucrarea de mijlocire a Mântuitorului, lucrarea îngerilor în favoarea noastră şi suspinele negrăite ale Duhului Sfânt şi, mai presus de toate, Tatăl lucrând totul în toţi, interesul necontenit al fiinţelor cereşti: toate acestea sunt puse în slujba mântuirii oamenilor” (Calea către Hristos, p. 21). Dacă Dumnezeu ne-a dat tot cerul în acest unic dar, de ce să nu Îi dăm şi noi toată viaţa noastră?!