lată, Eu trimit un înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit. – Exodul 23:20

Recent, o prietenă a prezentat în următoarele cuvinte o istorie cutremurătoare de pierdere – şi speranţă.

Mike, soţul meu, medic, nu s-a simţit bine deloc în timp ce ne aflam împreună în sudul Californiei, după Anul Nou, cu scopul de a ne ajuta copiii şi nepoţii să îşi facă bagajul pentru o excursie de o săptămână în Orientul Mijlociu. Mike a insistat să se interneze în spital pentru mai multe investigaţii (după ce eu am dus copiii la aeroport). După o săptămână, am aflat şi rezultatul: cancer pancreatic. Înapoi acasă, asigurările pe care ni le dădea cu privire la pacea şi la încrederea în relaţia pe care o avea cu Tatăl lui ceresc ne-au încurajat pe noi, familia. Detestam faptul că îl vedeam pe Mike cum se duce, dar nici nu voiam să sufere.

În timpul petrecut cu copiii noştri, mă gândisem la un nou motto pentru anul care va începe. Mi-am adus aminte de un program organizat în cadrul Şcolii de Sabat pentru copii, pe vremea când băiatul meu cel mare avea câţiva anişori. I-am pus titlul: „Niciodată nu trebuie să-mi fie frică, îngerii veghează asupra mea.”

Acum, că Mike nu mai e, voi avea nevoie constant să îmi aduc aminte de acest leitmotiv: Chiar şi în vremuri grele, nu voi fi niciodată singură. Isus şi îngerii Săi chiar veghează asupra mea. Făgăduinţele lui Dumnezeu îmi aduc linişte. „Moştenirea mea de la Domnul” mă alină în aceeaşi măsură (Psalmii 127:3). După ce a murit Michael, m-am simţit obosită şi copleşită. Apoi nepotul meu cel mai mic, Prentiss, a pornit o campanie cu titlul: „Buni, te rog, vino la noi, să mergem la Disneyland.” Şi am mers. După câteva luni, am zburat în Nebraska, la băiatul meu Jason şi familia lui. Cu o zi înainte de ceea ce ar fi fost a 50-a aniversare a nunţii mele, Jason m-a dus la un salon de cosmetică – un adevărat răsfăţ pentru mine.

Da, viaţa mea se schimbă. Am depăşit faza „noi” din viaţa mea. O să port cu mine amintirile scumpe ale unei vieţi trăite mulţi ani cu cineva special. Şi mă voi bucura mai ales de faptul că niciodată nu trebuie să mă tem, îngerii vor veghea asupra mea. Aşa cum au vegheat asupra Mariei şi a lui Iosif când au făcut un drum lung în căutarea unui adăpost. Naşterea copilului Isus în acea noapte încă ne umple inima de dragostea şi speranţa Cerului pentru viitor, aşa cum cântecul îngerilor le-a reamintit păstorilor că nu sunt singuri.

Draga mea prietenă, nici noi nu suntem singure! Fie ca grija lui Dumnezeu prin intermediul îngerilor Săi să ne aducă pace!

Carolyn Rathbun Sutton