Miercuri, 15 aprilie

AVRAAM, SARA ŞI AGAR

Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba
mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai.
(Geneza 16:2-3)

Mai multe studii arheologice au dezmințit, în diverse ocazii, teoria care consideră
că patriarhii sunt niște figuri etnice, și nu personaje istorice. Aceste
cercetări au demonstrat că atât numele, cât și faptele patriarhilor biblici corespund
celor consemnate în anale, contracte și legi din epoca în care ei au trăit. Este cazul
relațiilor conjugale care îi leagă pe Avraam, Sara și Agar, a căror bază juridică este
celebrul Cod al lui Hammurabi, păstrat în Muzeul Luvru, din Paris.
Hammurabi a fost un rege amorit din Imperiul Babilonian, care a trăit în secolul
al XVIII-lea î.Hr. și a domnit între 1792 și 1750 î.Hr., ceea ce coincide cu epoca patriarhală.
Îi sunt atribuite compilarea și publicarea unui ansamblu de legi civile gravate
pe o stelă din bazalt negru cu o înălțime de 2,25 metri, cu 39 de coloane, alcătuite din
3 624 de rânduri de scriere cuneiformă. Secțiunile de la 144 la 146 ale acestui text
prescriu că, dacă un om liber era căsătorit cu o preoteasă și ea nu îi putea face copii
din cauză că era sterilă, soția îi putea da soțului drept concubină pe o sclavă a ei,
pentru ca el să îi ridice urmași având copii cu această sclavă. Dacă sclava avea copii,
nu putea invoca acest fapt pentru a deveni egala stăpânei sale și, dacă sclava se umplea
de mândrie față de stăpâna ei, stăpâna nu o putea vinde; trebuia să o însemneze
și să o păstreze printre sclavele ei. Alte texte juridice ale epocii precizează că sclava
năștea pe genunchii stăpânei sale și că fiul care se năștea devenea copilul stăpânei,
cu drepturi succesorale depline.
Avraam și Sara au anticipat planurile Domnului și s-au îndoit de posibilitatea ca
făgăduința să se materializeze. Încrederea în Providență i-a părăsit și, astfel, pentru
ca nașterea unui moștenitor să fie posibilă, au recurs la practicile legale din vremea
lor. Acestea au fost circumstanţele nașterii lui Ismael, fiul sclavei. Dar mai târziu
s-a născut și Isaac, fiul făgăduinței. Doi fii, două descendențe, două popoare rivale
de atunci și până acum, care se înfruntă într-un interminabil război al originilor.
Acesta este rezultatul inevitabil atunci când asimilăm legile și practicile lumii, în loc
să ne încredem pe deplin în Dumnezeu și să ascultăm de poruncile Sale. Căsătorii
aprobate de legile omenești, dar neaprobate de Dumnezeu există și astăzi. Iată de ce
nu trebuie să uităm că există în ceruri un Dumnezeu.
Să decidem astăzi să nu trăim o simulare a vieții spirituale, ci o autentică viață de
credință și de încredere în Tatăl ceresc.