Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta, Lois, şi în mama ta, Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine. (2 Timotei 1:5)

Stau şi privesc cu încântare, prin fereastra timpului şi admir cum sămânţa Evangheliei pătrunde „ca focul în mirişte” şi încolţeşte şi în Listra secolului I. Printre pionierii credinţei creştine din această cetate, se remarcă o femeie evreică, sinceră şi evlavioasă, care Îl acceptă cu bucurie pe Domnul Hristos în inima şi în viaţa ei, în urma evanghelizării din prima călătorie misionară a apostolului Pavel.

Iat-o cum păşeşte încet. Cu părul ca migdalul înflorit, cu ochii pătrunzători, în care se oglindeşte seninul cerului, cu faţa strălucind de sfântă consacrare şi cu mersul hotărât al omului care ştie ce vrea şi încotro se îndreaptă, bunica Lois este un triumf al dragostei cereşti şi al puterii transformatoare a harului divin.

Modestă în purtare, dar puternică în cuvânt şi-n fapte, ea este îmbrăcată decent. Mereu voioasă, cu vorbe pline de har pe buze, ea este nu doar un nume deosebit rămas înscris pe paginile Sfintelor Scripturi, ci şi un model vrednic de urmat. Casa ei, zidită pe Stânca Veacurilor, are ferestre de lumină şi uşa permanent deschisă pentru misionarii primului secol. Devenind creştină, mai întâi ea singură din familie, Lois, cu dragostea dintâi şi cu o „credinţă neprefăcută”, sinceră, curată, autentică, transmite solia mântuirii prin jertfa şi meritele Domnului Hristos şi celor din casa ei: scumpei Eunice şi micuţului Timotei. Primind cu bucurie solia creştină, Eunice îl educă pe fiul ei, Timotei, în „credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna”. „Obiceiurile virtuoase, corecte şi demne, formate în tinereţe, vor deveni o parte a caracterului şi, de obicei, marchează întregul curs al existenţei unei persoane… Părinţii sunt răspunzători pentru formarea caracterului, precum şi pentru educaţia şi pregătirea fiilor şi fiicelor lor.” (Minte, caracter, personalitate, ed. 2008, pp. 107–108)

Ambele femei au conlucrat cu Dumnezeu şi, cu răbdare şi înţelepciune de la Duhul Sfânt, îşi fac timp să stea de vorbă cu el, explicându-i, după puterea înţelegerii lui, adevărurile biblice ale Vechiului Testament şi părţi din Noul Testament, în manuscris, care apăruseră. Astfel, Timotei „[cunoaşte] din pruncie Sfintele Scripturi care pot [să-i] dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus” (2 Timotei 3:15). Iată cât de departe se întinde influenţa vieţii sfinte a bunicii Lois!

Fii în fiecare zi o nobilă şi consacrată Lois; o înţeleaptă şi evlavioasă Eunice; un devotat şi destoinic Timotei, a cărui înaintare „să fie văzută de toţi”!

Magdalena Toma, Conferinţa Banat