Joi, 16 aprilie

EU ŞI CASA MEA VOM SLUJI DOMNULUI

Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau
dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor
amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.
(Iosua 24:15)

Cuvintele de despărțire au fost întotdeauna foarte importante, mai ales cele
de adio rostite de cineva important. Să medităm astăzi asupra ultimelor cuvinte
pe care le-a adresat Iosua poporului Israel odată ce cucerirea s-a terminat,
teritoriul s-a împărțit și viața cotidiană s-a instituit în ţara promisă, populată încă
de canaaniți. În cele din urmă, cuvintele păstrate de textul nostru sunt un ecou
îndepărtat al celor pe care Moise însuși le-a rostit înainte de a muri: „Iau azi cerul
şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea
şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta” (Deuteronomul
30:19). Ambii insistă asupra importanței alegerii între loialitate și răzvrătire,
ascultare și neascultare, binecuvântare și blestem.
Cred că Iosua adaugă ceva semnificativ: asentimentul și angajamentul asumat
de întreaga sa familie. Deși credincioșia față de Domnul și mântuirea sunt aspecte
care privesc personal pe fiecare, niciodată în procesul de convertire Cuvântul lui
Dumnezeu nu a prezentat familia ca pe altceva decât ceea ce este: o entitate solidară,
cu caracter unitar, reprezentativă și garantă a membrilor ei. Episodul convertirii
temnicerului din Filipi relatează că Pavel și Sila i-au transmis mesajul Domnului atât
acestuia, cât și casei lui; el și toți ai lui au fost botezați pentru că au crezut în Dumnezeu
(Faptele 16:32-34). Nimeni nu a fost obligat să accepte, mai întâi li s-a prezentat
tuturor Evanghelia, dar nimeni nu a fost exclus, nici chiar sclavii.
Iosua s-a declarat garantul familiei sale, luându-și angajamentul de a rămâne
credincioși față de Dumnezeu, el și casa lui. Știa că acest lucru presupune educație,
instruire, prevenire, dragoste și autoritate, și cu toate acestea nu a renunțat, și-a asumat
responsabilitățile și a proclamat ferm adeziunea solidară a casei sale la Dumnezeu.
Cele Zece Porunci fuseseră date într-un context social care integra și responsabiliza
întreaga familie: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos,
care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam
al celor ce Mă urăsc şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc
poruncile Mele” (Exodul 20:5-6). Mai mult, păzirea Sabatului implica toți membrii
căminului (Exodul 20:10).
Să decidem astăzi să Îi slujim lui Dumnezeu cu toată familia. Și nimic să nu ne
îndepărteze de acest obiectiv.