Nu vă îngrijorați de nimic,
ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu,
prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.
Filipeni 4:6

Chiar în momentul în care mă pregăteam să ies pe ușă, mi-a sunat telefonul. Era sora mea care locuia împreună cu părinții mei. „Ce faci?” m-a întrebat ea. „Tata a căzut și chiar acum îl duce ambulanța la spitalul din zona ta.” Am simțit că inima mi-a luat-o la goană și, pentru o clipă, mi-a fost foarte greu să respir. Ea vorbea despre tatăl nostru, pe care îl iubeam nespus.

Tata avea o fire independentă, la optzeci și cinci de ani, avea un metru optzeci în înălțime. Întotdeauna sufletul petrecerii, el a știut cum să îi facă pe oameni să se simtă bine și să se simtă iubiți. A fost instruit să acorde primul ajutor și trăia să îi vadă pe ceilalți fericiți.

Dar toate acestea s-au schimbat în dimineața zilei de 2 aprilie 2013. Tata a plecat de acasă dimineața devreme, ca să-și ia medicamentele pentru ochi de la centrul de sănătate, care era doar la o stradă distanță. Pe drum a fost atacat de doi câini. În lupta cu ei, a căzut pe spate pe o bordură și s-a lovit la cap.

Radiografiile arătau că nu avea niciun os rupt, dar, pentru că îi curgea sânge din nas, a fost transferat la un spital general pentru mai multe investigații. La RMN s-a descoperit un mic cheag de sânge. Doctorii spuneau că acesta se va dizolva singur, așa că tata a fost externat.

Dimineața următoare când s-a trezit, tata nu mai putea vorbi și nu-i mai recunoștea pe cei din jur. A fost dus de urgență la un spital creștin pentru a fi consultat de un neurochirurg. Totuși, după șapte săptămâni de spitalizare (șase la secția de terapie intensivă), tata a trecut la odihnă în pace, pe data de 21 mai.

Ne-am rugat zi și noapte ca starea lui de sănătate să se îmbunătățească, dar a murit.

Faptul că el a murit nu a însemnat totuși că noi nu am primit răspuns la rugăciuni. Știi ceva? Dintotdeauna eu I-am spus lui Dumnezeu că nu aș putea suporta o moarte subită în familie. Cât tata era în spital, noi ne-am rugat ca Dumnezeu să răspundă rugăciunilor noastre cum credea de cuviință și totodată să ne dea pacea Lui, care întrece orice cunoștință. Și asta a și făcut.

Sora mea, noi slujim unui Dumnezeu puternic, care poate să ne treacă prin orice situație! Putem fi sigure că Dumnezeu va face totul pentru binele nostru. Mai mult, El ne-a promis că, înainte de a-L chema, ne va răspunde (vezi Isaia 65:24).