Agripa a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela.” „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi. A doua zi deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală şi au intrat în locul de ascultare, împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. (Faptele 25:22-23)

Aş vrea să aud şi eu”, spune Agripa. În original este folosit un timp imperfect, care în limba greacă exprimă o acţiune liniară, continuă. Astfel înţelegem că Agripa nutrea curiozitatea de a-l asculta pe Pavel mai de mult.

Sala de audienţă a fost pregătită şi iată că a venit ocazia apariţiei împăratului Agripa şi a lui Berenice. Au intrat în sală cu multă fală, îmbrăcaţi exorbitant. Toţi ochii din sală le-au sorbit cu nesaţ apariţia triumfală. Urma ca vorbitorul, motivul pentru care toţi se aflau în acea sală, să apară modest îmbrăcat, legat cu lanţuri. Iată ce discrepanţă! De pe picior regal, acoperit cu extravaganţă, Agripa şi Berenice s-au hotărât să-l asculte pe umilul predicator Pavel. Deznodământul a fost predictibil. Împăratul Agripa şi Berenice n-au fost pătrunşi de experienţa uimitoare a convertirii fostului Saul.

Să nu trăim cu falsa impresie că ne putem raporta la un predicator, la Sfânta Scriptură de pe o poziţie superioară, autosuficientă, mândră, şi totuşi să putem fi schimbaţi de către Duhul Sfânt. Nu putem aborda ocaziile sfinte cu nonşalanţă, pentru că nu avem garanţia unei alte ocazii.

Dumnezeu „nu oferă acolo unde ceea ce oferă nu e primit sau măcar aşteptat. Şi asta nu pentru că refuză să investească fără profit, ci pentru că ceea ce are de oferit nu are nicio valoare dacă nu răspunde unor nevoi şi întrebări vii” (Andrei Pleşu, Parabolele lui Iisus). Astăzi, Dumnezeu poate că va încerca să-ţi vorbească printr-o emisiune la radio, printr-un frate mai vârstnic sau printr-un citat dintr-o carte. Adoptă o atitudine umilă, de învăţăcel, simte-ţi nevoia după El, aşază-ţi inima în mâinile Lui şi lasă-L să ţi-o modeleze!

Abel Daniel Noață, pastor, Conferinţa Muntenia